Recunosc, am si eu un viciu: schimbarea culorii parului… si mai ales inainte de un eveniment important, ca sa fiu sigura ca nu uit prin ce emotii trec cu pregatirile. Cred ca multe dintre voi se regasesc in povestea mea, mai ales impatimitele schimbarilor rapide si mai putin eficiente :)
Daca ar fi sa povestesc prin ce a trecut parul meu in decursul a 10 ani, as putea face un reality show, insa voi scrie aici pe scurt epopeea podoabei mele capilare:
Natural, parul meu este saten deschis, cu usoare reflexii roscate, fir subtire si ondulat-cret. M-am vopsit prima oara, acasa, cu vopsea de la supermarket, roscat. M-am jucat apoi vreme de 5 ani cu toate nuantele de rosu intens, pana la rosu inchis. In facultate, la 20 de ani, am decis sa-mi schimb look-ul si am inceput usor, cu un “ombre” home-made, ca sa fiu si eu in trend… Asadar, mi-am supus parul la decolorarea cu pudra. Rezultatul nu a fost tocmai dezastruos pentru ceva facut in propria baie, insa, da, acela a fost declicul! Parul meu s-a subtiat din ce in ce mai mult si a inceput sa se toace pe lungime. Am ajuns treptat la nuante de aramiu, blond aramiu, auriu, pana cand am obtinut mult doritul blond deschis, platinat.