;)
Cum se depisteaza despresia in absenta unui test
De zeci de ani se cauta solutia unui test biologic care sa depisteze depresia. În prezent, diagnosticarea este subiectiva si se bazeaza pe simptome precum o proasta dispozitie, oboseala, lipsa poftei de mancare, stari care pot fi cauzate de un numar foarte mare de probleme psihice. Diagnosticul depinde asadar, de capacitatea pacientului de a explica simptomele si de abilitatea doctorului de a le interpreta corect. Un alt dezavantaj este ca, de cele mai multe ori, persoanele depresive au tendinta sa omita sau sa descrie in mod inadecvat simptomele. Depresia, boala secolului, este acum pe cale sa fie identificata printr-un simplu test de sange.
Testul care identifica depresia ofera si solutii precise de tratament
Oamenii de stiinta de la Northwestern Medicine au inventat primul test de sange care poate diagnostica depresia la adulti si care ofera pentru prima data un diagnostic stiintific obiectiv pentru aceasta boala. Testul indica, de asemenea, daca pacientul este eligibil pentru un anumit tip de tratament: psihoterapia cognitiv-comportamentala, oferind oportunitatea unei terapii personalizate, mai eficiente. Un alt beneficiu este ca testul se foloseste si pentru a masura efectele benefice alte terapiei; el indica daca pacientul este vulnerabil si predispus la noi episoade de depresie odata ce tratamentul a luat sfarsit.
Cum functioneaza testul?
Testul sesizeaza instalarea depresiei prin masurarea nivelului a 9 tipuri de molecule ARN (acid ribonucleic). Moleculele ARN sunt mesagerii care interpreteaza codul genetic, mesagerul care interpreteaza informatia genetica din ADN si care se supune instructiunilor.
Acest lucru inseamna ca acum putem sa ne facem un test de sange in laborator ca sa identificam depresia printr-un diagnostic stiintific, in acelasi mod in care verificam daca avem colesterolul marit sau daca suntem hipertensivi. Eva Redei, co-autoarea acestui studiu a dezvoltat un test similar care identifica depresia la adolescenti. Majoritatea indicatorilor pe care i-a identificat in cazul depresiei adultilor difera de cei prezenti in corpul adolescentilor.
