Asta decideti voi, cititoarele acestui site care va este întru totul dedicat. In ceea ce ma priveste, cred ca articolul Danei poate fi un inceput de roman. Cu sau fara happy-end...“
Un gard. Departe, peste el, mai multe femei care se inghesuiau pe o banca proaspat vopsita in culorile drapelului national. Portarul - slab, nebarbierit, nemultumit si nemancat, dupa felul in care indesa lingura in borcanul cu mancare de mazare. Imi face cu ochiul sa intru. Ma stie si ma scuteste de protocolul care m-ar fi tinut la intrarea in azi minute, zeci de minute poate. Am apucat pungile cu mancarea de la parastas si m-am grabit sa trec de un palc de vizitatori care fluturau niste halate gri, ca niste pelerine de magi obositi de drum.
