;)
Femeile frumoase par a fi castigatoare la toate capitolele, ele sunt primele remarcate si abordate de catre barbati, ele au mai mare trecere la angajare si tot ele, daca-s constiente de frumusetea lor, sunt generoase, bune, calde, intelegatoare...
Numai ca frumusetea, ca si opusul ei, suporta cele mai varii interpretari si rareori intreg mapamondul e de acord, la unison, cu privire la frumusetea unei femei. In vreme ce unora li se pare ravasitoare vreo celebritate, se gasesc destui care-s pregatiti, in orice conversatie despre ea, cu lista de defecte. Noroc ca fiecare barbat din lumea asta mare da, la declicul destinului, peste femeia cea mai frumoasa pentru el si numai pentru el, oricat ar trece de neobservata pentru altii si oricate kilograme, centimetri si fire de par ar avea trecute in fisa personala.
Criteriile din oglinda proprie si cele din ochii privitorului nu sunt mereu identice, iar aprecierile sau complexele au nenumarate nuante, si de o parte, si de cealalta. Nu-i bai, cata vreme doar iubirea face pace intre inadvertente si doar indragosteala pune un blur convenabil peste orice defect.
Cultura moderna promoveaza agresiv frumusetea perfecta si, din pacate, lasa un culoar prea mic de trecere oamenilor frumosi la caracter, la suflet, la fapte... Stiti bine, frumusetea rece si neinsotita de eleganta si bunatate, isi pierde aura devreme si rateaza drumul spre succes, chiar daca il poate avea cu mult mai multa usurinta. La deplina frumusete participa nu numai trasaturile fizice reusite, ci si niste vitale trasaturi de caracter si niste adanci urme de educatie, de bun simt si eleganta. Asta nu inseamna ca o femeie simpla, din vreun sat de munte, care nu si-a facut suvite si nici french pe unghii nu poate fi uluitor de frumoasa.
Pana la urma, frumusetea din noi conteaza mai mult decat orice nas fin sau privire albastra. Ceea ce suntem are mai multa greutate si mult mai multa valoare decat ceea ce vad ochii celor care nu ne cunosc.
Dar, mai avem prostul obicei de a judeca dupa aparente si ne place la nebunie sa ne reabilitam complexele prin comparatie. Si asta trece, cu timpul, daca in preocuparea pentru estetica personala facem loc si dichisirii interioare. Tineretea ne tine mereu ocupati cu aspectul exterior, iar la varsta maturitatii suntem deja mult mai interesati de ceea ce punem pe dinauntru si credem mai mult in carti, in calatorii, in oameni de la care ne inspiram, in fapte bune pe care le facem cu dedicatie pentru altii... Probabil ca la batranete vom afla exact cata valoare are frumusetea exterioara si cat de iubiti am fost pentru cea interioara...
Pana atunci, insa, ca sa nu para ipocrita opinia mea, marturisesc ca pactul dintre cele doua frumuseti mi se pare cel mai indicat - o femeie de varsta mijlocie nu poate capitula in fata grijii de a fi o femeie frumoasa, chiar daca varsta i-a mai lasat niste urme. Cred enorm in puterea noastra, a femeilor care stiu cine sunt si ce vor, de a fi mereu ingrijite, elegante, chiar si la bucatarie. A face din iesirea in lume, dar si din sederea in casa, un mic recital personal de frumusete nu poate fi decat in avantajul oricarei femei. Ramane doar sa aflati care va e frumusetea pe care va puteti baza oricand, care este unghiul de seductie cel mai favorabil si cat de dispusa sunteti sa va bucurati din plin de ceea ce sunteti cu adevarat.
Frumusetea se simte, mai mult decat se vede, cred...
