Acu' sigur o sa fie doamne care o sa ma contrazica. Sigur ca, fata de acum 10-20 de ani, am si lipsuri. Nu mai am pielea perfect intinsa pe frunte si in jurul ochilor. Nici sanii dinainte de sarcina. Nici parul natural, nemaltratat de vesnicele schimbari menite sa-mi aduca... ghiciti ce... frumusetea. Si nici privirea de caprioara in cautarea cerbului care s-o admire.
In schimb am:
- Doua-trei riduri (de expresie - parca se cheama) care ma fac sa par mai... expresiva. Si se activeaza fix cand trebuie. Cand plang razand sau rad plangand. Si o fac mai mult si mai sincer acum.
- O piele fina, mereu ingrijita, data cu crema de dimineata si seara. Ingrijita de mine pentru mine. Nu pentru altii. Caci intre timp am invatat cat de importanta sunt. Si ca merit ce e mai bun.
- Sani mai sensibili. Care intre timp au aflat exact cum vor sa fie atinsi si cine se califica sa o faca.
Mai am:
- O siguranta fireasca si sexi pe care pana acum o mimam doar si o afisam fortat, necunoscand-o.
- O pofta nebuna de viata, cu tot ce are ea de oferit. Cu hohote, plans, ras si suras. Cu o paleta intreaga de nuante. Cu fluturi multi si vii. De data asta, asumati.
- O privire care acum stie sa spuna mai mult decat o pot face cuvintele.
Nu (mai) am:
- Teama de batranete
- Chef sa pierd timpul
- Diplomatie si politeti gratuite
- Retineri si auto-cenzuri prostesti
- Regrete inutile
Am 40 de ani si-un rid. Si le astept cu drag pe celelalte.