;)
Dincolo de faptul ca este un chirurg plastician renumit in Marea Britanie, Rozina Ali a lucrat ca prezentator la producerea unui documentar BBC si a colaborat cu diverse reviste. Are, asadar, o intelegere completa a modului in care mass-media influenteaza perceptia noastra asupra chirurgiei plastice si estetice.
Tine paharul rece si aburit in mana, isi sprijina corpul de barul inalt si incepe sa-mi povesteasca despre o vizita pe care a primit-o in cabinetul ei. O femeie care dorea sa devina barbat a venit la ea pentru o reductie mamara. Desi facuse injectii cu testosteron, asa cum presupune orice tratament de schimbare de sex, nu avea muschii foarte bine dezvoltati, pentru ca, pana la urma, fiecare organism raspunde diferit la tratamente. Pacientul avea, in schimb, un surplus de grasime la nivelul bratelor si a abdomenului. Urmatorul pas care avea sa contribuie la un aspect mai masculin a fost operatia de reductie a sanilor. Zis si facut. Dupa transformarea obtinuta cu ajutorul medicinii, pacientul a apelat la propriile stereotipuri despre ce inseamna sa fii barbat: pierce-uri in buza si tatuaje. Pe de alta parte, un barbat care vrea sa fie femeie, va vrea sa aiba sanii mari si parul lung, mi-a impartasit Rozina.
Construirea unei identitati fizice care sa se potriveasca cu personalitatea unei persoane nu este un lucru usor, mai ales cand este vorba despre asumarea unui nou gen. Asa ca acele stereotipuri de care ne ferim in viata de zi cu zi (pentru ca ni se par insultatoare si depreciative) sunt cele mai la indemana instrumente pe care le au persoanele care si-au dedicat intreaga existenta contemplarii frumusetii sexului opus.
Nu ne-am oprit aici cu discutia despre stereotipuri. Rozina ma urmarea cu ochi jucausi si cu un zambet perfect care nu-i disparea de pe buze nici cand sorbea cu pofta apa din pahar. In vreme ce tesuturile noastre se regenerau, Rozina imi spune, cu acea convingere a unei femei care stie exact ce este si ce vrea: „La 20 de ani vrei sa arati bine pentru partenerul tau. La 30 de ani, vrei sa arati bine pentru tine“. Firesc, m-am intrebat cand se instaleaza sterotipurile in subconstientul nostru.
„Stereotipurile nu au efect la 40 de ani, cand femeile sunt sigure pe ele, ci in adolescenta, cand modul de gandire nu este inca format“. Iar aici, imi explica Rozina, intervine influenta mass-media. Tinerii sunt expusi la imagini cu modele ale caror corpuri sunt complet transformate in programe de editare. Aspiratiile lor sunt denaturate si indepartate mult de o realitate posibila, astfel ca se dezvolta, practic, o cultura a nemultumirii perpetue fata de propria infatisare.
Politicile editoriale se pot schimba (prin promovarea unor imagini neretusate) sau nu, in functie de interesele de vanzare a spatiului publicitar. Pe de alta parte, un aspect la care nu ne gandim mai deloc este modul in care este prezentata chirurgia plastica si estetica in mass-media. Multe publicatii din Marea Britanie obisnuiesc sa ii solicite Rozinei informatii pentru diverse articole. Dar politica lor editoriala impune ca nu se vor aborda subiecte din sfera chirurgiei plastice; prefera povesti despre reconstructii si despre tot soiul de afectiuni.
Deci, cumva, si redactiile editoriale se tem de stereotipuri, le evita si astfel le transmit mai departe prin blocarea informatiei. Pentru ca, fara nicio legatura cu sanii si buzele supradimensionate pe care le vedem la televizor sau in tabloide, chirurgia plastica reda increderea in propria persoana, repara tesuturi si ofera oamenilor sansa recuperarii complete dupa traume. Iar acest lucru nu ar trebui umbrit de preconceptii si stereotipuri negative.
Pe de alta parte, exista si redactii care nu filtreaza in niciun mod continutul. Iar acesta ajunge cu mare usurinta la publicul curios sa se descopere, sa devina - adolescentii. Retelele de socializare, ca si mass-media, au modul lor de a face schimbari in subconstientul tanar. Un exemplu interesant mi se pare cel al vedetelor de la Hollywood active pe Instagram, un mediu social populat de fotografii digitale care simuleaza spontaneitatea unui polaroid. Vedetele il folosesc ca sa se apropie de publicul lor, sa le arate viata din spatele scenei, din vacante, din casa in care au crescut. Cu alte cuvinte, imagini neprelucrate, spre deosebire cele care apar in reviste.
Beyonce, cantareata cu forme voluptoase, cu abdomen si coapse tonifiate a fost criticata ca a postat pe Instagram fotografii in care spatiul dintre coapsele interne a fost marit digital. In America circula de la jumatatea anului un standard absurd de frumusete - „thigh gap“ (paranteza intre coapse). Daca nu demult parantezele nu erau privite ca un plus in anatomia unei femei, acum, lipsa lor comunica (eronat) un surplus de greutate.
Pe de o parte este bine ca unele femei scapa de complexe, dar balanta nu se inclina pozitiv - altele sunt frustrate ca nu pot obtine acel spatiu intre coapse (pentru ca anatomia lor e diferita). Ca si noi, vedetele cad prada acestor standarde care ne sunt inoculate de moda sau de advertising. Titlurile „World′d Most Beautiful Woman“, „Hottest Female Singer of All Time“ pun o presiune asupra lui Beyonce, sunt convinsa, dar pentru a-si pastra frumusetea si sex-appeal-ul nu e nevoie sa-si renege coapsele solide, specifice culturii si anatomiei afro-americane. Efectul este ca, la un moment dat, se va gasi un pacient care va gasi, la randul sau, un chirurg care va fi dispus contra unei sume de bani si a renuntarii la etica, sa decupeze o paranteza intre coapse.
Desi as putea vorbi la nesfarsit pe tema asta, recunosc ca mi-a prins bine perspectiva unei femei chirurg plastician care se confrunta cu cerinte bazate pe stereotipuri atat in sala de operatie cat si in relatia cu mass-media.
Sursa foto: Tumblr/Beyonce.com
